1 / E timpul să dai jos greutatea lumii de pe umerii tăi

Ca femeie, m-am întrebat adesea, cum anume nevoia excesivă de siguranță, stabilitate și control ne face să ne comportăm ca niște mașinării de îndeplinit taskuri, roluri și nevoi și devenim într-un final niște roboți în corpuri de femeie.

De ce ajungem să ne pierdem feminitatea, să nu mai simțim, să pierdem conexiunea cu partenerul, cu copiii, cu familia, să ne negăm esența și să ne ofilim și chiar să ne îmbolnăvim.

Eu, în trecut, jucam pe multe roluri și accentul era pus pe cantitate.
Făceam doar mult, dar nu de calitate.
Copiii sufereau, soțul la fel .

Așa femeie eram eu, acum cinci ani.
Pe dinafară sexy, feminină, atrăgătoare, stăpână pe mine și seducătoare.
Pe dinăuntru, însă, eram sensibilă, înfricoșată și gata de bătaie în orice clipă mă atingeai.
Eram ca o panteră, un singur semn și eram gata să atac pe-oricine îndrăznea să se gândească doar la a “atinge chiar și un fir de păr“ al celor apropiați.

Eram apărătoarea și salvatoarea tuturor.
Purtam pe umeri grija întregii lumi.
Desigur, nu a mea.
De mine nu îmi păsa demult.
Eu îmi doream să mor.
Căci mă pierdusem de mine și de toți, de mică.

Tata spunea adesea:
“MĂCAR dac-ar fi fost băiat“
Că știți cum e..băiatul e bun la casa omului.
Când faci o fată, parcă belele vin lanț.
Gândirea-i veche.
Băiatul e mai puternic, mai util, te mai ajută când ajungi bătrân.
Îți poartă numele.
Dintr-astea.
De prin popor.
Ce mai…sunt multe avantaje.
Pe când cu o fată: păi, e firavă, nu are putere, nu numai că nu te ajută dar mai are nevoie și de atenție specială.
Un spin în coastă.
Dacă e urâtă, rămâi cu ea pe cap.
Dacă-i frumoasă și nu te uiți bine după ea: i se întâmplă vreo întâmplare și face tot neamul de râs.
Nicicum nu-i bine.
Și-apoi se știe, program de secole: femeia este inferioară.
Ea e utilă doar să procreeze sau mai exact să dăruiască lumii mai mulți băieți.

Copilăria mea, a fost un lanț de abuzuri și agresiuni.
Când m-am născut, părinții erau tineri, adolescenți de 18-19 ani.
Nu îmi aduc aminte să-i fi văzut vreodată împreună decât bătându-se sau agresându-se verbal.
Am amintiri despre bătăi, despre cuvintele urâte și despre dragul de bunic ce mă ducea departe “de nebuni”, când începea să sară sângele.

Ca și cum nu ar fi fost destul de „diversificată” copilăria mea, cireașa de pe tort abia urma.
Într-o vacanță după clasa întâi, am mers la munte cu bunica și alte rude de prin partea ei.
Era un unchi simpatic, vorbăreț, ce tare mult iubea copiii.
Părea bunicul din poveste, la exterior.
Întotdeauna disponibil să se joace, să alerge.
Eram extrem de încântată, mă minunam că există așa oameni.
De regulă, adulții din familie, erau mai liniștiți…
Pe înserat, jucam un fotbal, la 10 metri de casa în care erau bunica și sora ei.
Mi-aduc aminte mirosul de iarbă proaspătă, de munte.
Vremea superbă, nici zăpușeală, nici răcoare.
Era perfect, eram în culmea fericirii, în aer liber cu o minge și un partener de joacă.
Și ne-am jucat ceva..pană-ntr-o clipă, când ne-am împiedicat și am căzut și ne-am atins.

Și deodată, pentru el nu am mai fost fetița de șapte ani, am devenit tentație, ispită, provocare.

Iar el devine fiara care atacă prada, fără milă și fără îndurare.

Imagineaza-ti teroarea și groaza.

Vezi cu ochii minții scena: copila de 7 ani și bărbatul de 70.

Saliva care curge,secretiile imputite  si duhoarea de batran .

Amenintarea suierata :

“Stai ca o sa iti placa  ,toate ziceti nu si apoi va place.Toate sunteti curve “

Si mana in gatul meu :”Doar un sunet sa scoti si te omor”

Imaginati-va cum bucuria de copil si jocul si o intreaga copilarie ,ingheata intr-o secunda.

Un urlet continuu ,INTERN, in timp ce in afara vocea tace si accepta 

Corpul se preda ,sleit de orice forta .

 Iar creierul se sfarma in mii de ganduri ce implora .

Durerea si mirarea taie pana in creier si inapoi .

“Unde esti ,Tata?

Mami ,ajuta-ma !

Tu ,Doamne ,unde esti ?

Ajuta-ma sa nu simt durerea !Te rog !”

Intr-un final am lesinat.

 Cosmarul se incheiase.

 Sunt singura pe pajiste.

 Dezgustul e imens .

 Rusinea pe masura .

 Vinovatia urla in capul meu cuvinte:

“De ce nu ai stat in casa? 

De ce  nu ai tipat ?

Si mii de alte variante .

Atunci si zeci de ani dupa acelmoment m-am intrebat ,m-am condamnat :

“DE CE NU AI FACUT CEVA ?”

 Asa ca,multi ani dupa aceea ,AM TOT FACUT .

 Nu exista odihna sau relaxare .Nici in vacante.

Ceva din mine ma impingea sa FAC tot timpul lucruri, activitati .

Sa dovedesc in stanga si in dreapta ca nu sunt inutila ,nu sunt murdara pe vecie

Si daca am trait am vrut sa dovedesc ca MERIT SA TRAIESC .

CA SUNT UTILA .

Am incercat sa acopar vocea care urla in mine neincetat :

‘’Nu e corect .

E o nedreptate “

Si am ales o meserie in care sa lupt  ca oamenii sa aiba parte de dreptate,sa fie ajutati macar de altii daca  familia ii lasa balta.Avocatura.

Dar asta nu m-a facut fericita .
Ma simteam doar UTILA .

Pentru ca experientele mele traumatizante,erau tot acolo .

Le ingropasem adanc si oricat voiam ,nu reuseam sa uit de ele .

Dar ,simplu fapt ca bagi gunoi sub pres ,nu inseamna ca ai scapat de el .

Acum cinci ani mi-am dat voie sa simt umilinta,dezgustul,vinovati,teroarea,furia,neputinta

,neajutorarea  si toate trairile pe care le-am ingropat

in mine  anii astia .

Am inteles ducandu-ma prin toata lumea in cautarea vindecarii,ca nu putem schimba trecutul dar putem schimba prezentul si viitorul  prin schimbarea locului in care ne punem  atentia .

Am cunoscut sute de oameni care ,ca si mine ,au trecut prin abuzuri si greutati de tot felul si care au reusit sa depasesca starea de angoasa,depresie ,nefericire .

Mi-am dat seama ca in copilaria mea am fost o victima .

Si am acceptat .

Si am inteles ca nu mai pot schimba trecutul .
Si acceptand ,am regasit puterea .
Sa ma reconstruiesc bucata cu bucata .
Si am putut sa simt ca merit sa traiesc .
Si sa fiu mandra ca sunt femeie.
Ca si alte femei care -au trait povesti ca mine,am inceput sa am o viata .
O sa iti povestesc cum am renascut .
Dar, inainte de asta ,spune-mi te rog :

Tu ce ai simtit cand ai citit povestea agresiunii ?

Ai fost vreodata in viata ta fortata sa faci ceva  si ai acceptat din frica ?
Ai fost vreodata agresata fizic:lovita, imbrancita, pedepsita aspru?
Ai fost crescuta in teroare psihica ?
Cum te-ai simtit ulterior,dupa ce ai fost agresată  ?
Ce ai face daca eu as fi fetita ,sora ,mama ta si as veni sa iti povestesc despre o agresiune ?

Cum ar trebui sau cum ar fi corect sa reactioneze femeile cand sunt obligate sa faca sex desi nu vor chiar si in cadrul casniciei ?

Care e povestea ta ?

Si..

Esti curioasă daca atunci cand eram mică , am spus cuiva  povestea asta ?

Tu ai fi spus daca ti s-ar fi intamplat ?

Ai vreo persoana in viata ta careia -i poti spune prin ce treci?

Iti voi scrie mai multe despre asta peste cateva  zile .

Pana atunci astept sa imi scrii .

Este o vorba care imi place mult :
“O suferinta povestita este injumatatita
O bucurie impartasita este dublata”

Crede-ma este adevarat .
A vorbi despre ceea ce ti s-a intamplat este primul pas catre vindecare .
In caz contrar, corpul va vorbi pentru tine.

Mai jos iti daruiesc o meditatie pentru  cresterea increderii .
Este benefic sa o faci 21 de zile consectiv .
Este scurta,doar cinsprezece minute.

https://soundcloud.com/user-380414312/meditatie-pentru-cresterea-increderii-in-sine

Te imbratisez,
Andreea