Stim cu totii ca perioada adolescentei este o mare provocare atat pentru parinti cat si pentru adolescenti.Raporturile familiale par ca se destrama, critica ,nemultumirea ,vorbele aspre par ca iau locul iubirii .Parinti si copii ne simtim derutati ,confuzi si nu ne mai intelegem unii pe altii .
In urma sedintele de coaching cu adolescenti am putut sa observ cateva lucruri care sunt foarte importante pentru aproape toti tinerii si am constatat ca parintii care tin cont de ele ,au avut parte de o relaxare si o detensionare vizibila a relatiilor cu copiii lor.
- Adolescentii sunt supersensibili la critica si judecata .
Daca sunt criticati si certati des , foarte usor ei ajung la concluzia ca nu sunt buni de nimic si adesea folosesc expresii ca “ sunt un ratat” ,”fac umbra pamantului degeaba “ ,”tata/mama nu da doi bani pe mine” sau ‘”orice as face nu pot sa-i multumesc “.Am constatat ca tonul egal in comunicare ajuta foarte mult si,deasemenea ,aprecierile cat mai dese in momentele in care copiii fac lucruri bune .Ma refer aici la lucruri simple ca dusul gunoiului ,facutul cumparaturilor,o nota buna,curatenia in camera si orice alt lucru pe carecopilul il face bine .
Cuvintele de apreciere si incurajarile reprezinta supremul limbaj de iubire pentru adolescenti si ,din pacate ,multi dintre noi facem exact pe dos :ii criticam si ii certam .
- Adolescentii cauta fericirea si bucuria .
Daca parintii sunt nefericiti ,ei devin foarte sensibili ,uneori mergand pana la a se imbolnavi . Adolescentii sunt ca niste ca vase comunicante cu parintii , cu mama in special .Cu cat mama este mai nefericita /ingrijorata/furioasa cu atat adolescentul reproduce starea acesteia . Inconstient ,adolescentul face acest lucru ca sa-i arate mamei ca o iubeste ,ca nu poate fi fericit decat daca mama sa este fericita.Adesea ,daca mama blocheaza emotia ,durerea ,boala copilul o va manifesta in locul mamei .
- Cei mai multi adolescent urasc ipocrizia , au nevoie de adevar si integritate .
Adesea in sedintele de coaching adolescentii isi exprima furia fata de parinti ,reprosandu-le ca sunt mintiti ,ca li se ascunde adevarul .Fie ca este vorba de o relatie extraconjugala ,un divort despre care afla in ultimul moment ,o boala o dificultate financiara sau incercari de-ale parintilor de a-i proteja: “ ca nu are sens sa incarce copiii cu problemele lor “ , adolescentii se simt foarte tradati in momentul in care parintii ascund anumite lucruri de ei sau sunt mintiti .Ei percep acest lucru ca lipsa de incredere a parintilor fata de ei .Foarte multi se simt injositi ca sunt “tratati ca niste copii”.
- Copiii nostrii adolescent au nevoie de dragostea si aprobarea noastra .
Chiar daca in perioada adolescentei se face transferul de la familie catre grupurile de prieteni ,copii noastri au inca nevoie de dragostea si aprobarea noastra .Reprosurile ,pedepsele,controlul si interdictiile fac ca ei sa se indrepte in mod intentionat inspre grupuri periculoase ,uneori doar ca sa ne testeze dragostea pentru ca vor sa fie iubiti fara sa li se puna conditii .
Cel mai important pentru un copil /adolescent este ca noi parintii sa-i aratam ca il iubim neconditionat.
Cand copilul este mic noi ii aratam ca il iubim indiferent ce face ,dar pe parcurs ,odata cu trecerea anilor ,incepem sa conditionam aratarea afectiunii de efectuarea anumitor sarcini ,de notele la scoala ,de performante ,de felul in care se comporta in societate.
Adesea ,pedepsim copilul prin retragerea gesturilor de iubire si a cuvintelor frumoase ,ceea ce afecteza profund copilul pentru ca el are nevoie sa fie iubit fara sa i se ceara ceva la schimb .
Unii dintre noi nu mai arata iubire adolescentului :” ca sa nu si-o ia in cap “,”ca sa nu fie rasfatat” ,’” ca sa il intareasca pe copil “etc si aceste lucru ii deruteaza pe adolescenti ,pentru ca asa cum am aratat mai sus ei au nevoie de adevar ,de coerenta si au nevoie sa stie ca se pot baza suta la suta pe noi : pe sprijinul nostru ,pe iubirea noastra ,pe increderea noastra in ei .
Sper ca articolul este de folos .Cu ceva timp in urma eram o mama foarte critica si dominatoare .Cu cat incercam sa controlez mai mult actiunile lor , cu atata copiii mei se indepartau de mine si relatia noastra devenea tot mai rece si distanta. Am inteles ca le incalcam libertatea si ca le dadeam senzatia ca nu am incredere in ei .
Am ales sa transmit copiilor mei ca fericirea lor este cea mai importanta pentru mine ,ca -i iubesc indiferent ce fac ca am incredere in alegerile lor pentru ca ei stiu ce e mai bine pentru ei .Tot ce imi doresc este ca ei sa se simta liberi ,iubiti si fericiti.Sa traiasca viata pe care ei o aleg ,dupa criteriile lor ,dupa dorintele lor pentru ca nimeni nu are dreptul sa le directioneze sau sa le controleze viata.
Chiar daca am pareri diferite de ale lor ,mi le exprim fara a le impune si -i incurajez sa imi comunice daca se simt presati,stresati sau controlati de vreuna dintre actiunile sau cuvintele mele . Ei simt ca am incredere in ei si se simt in siguranta si apreciati si atmosfera dintre noi este foarte relaxata si placuta .
La tine cum e ? Te regasesti ?