Trădarea – Cum să vindeci rana de tradare

Trădarea vine în multe forme: trădarea de partener, de către un părinte sau membru al familiei, de prieteni, etc. Majoritatea persoanelor au fost trădate într-un moment al vieții lor. De multe ori, sentimentul de trădare prin care trecem poate fi unul superficial sau neînsemnat în aparență, dar ce se întâmplă atunci când acesta ne urmărește pe parcursul vieții? – Rana de tradare

Atunci când depinzi, sau simți că depinzi de o altă persoană pentru a-ți împlini nevoile de dragoste și protecție, poți ajunge să treci cu vederea trădarea, pentru a te asigura că persoana respectivă rămâne lângă tine. Asta poate duce la formarea unui tipar și dezvoltarea obiceiului de a ”ierta” trădările. Indiferent că acestea îți scad stima de sine, îți afectează abilitatea de a forma relații cu alți oameni sau îți provoacă anxietăți.

Rănile de trădare pot dezvolta relații toxice, pe care le poți conștientiza sau nu, însă preferi să le accepți, în loc să te împaci cu gândul că poți și singur. În general, oamenii se detașează de persoanele care le fac rău pentru a opri aceste relații dăunătoare, însă nu mereu găsim puterea de a face asta.

Ce se întâmplă atunci când acceptăm trădarea?

Frica de potențialele consecințe pe care le-ar putea cauza confruntarea persoanei ce te-a trădat, nu va face altceva decât să ascundă trauma și mai adânc în subconștientul tău. Dacă ne gândim la copilărie, cel mai probabil nu îți mai amintești exact ce ai simțit atunci când ai fost trădat, dar probabil ești conștient câ s-a întâmplat. Trădarea nu implică deobicei o persoană străină, ci una apropiată ție, în care ai investit sau încă investești sentimente, de oricare tip ar fi acelea. Trecând prin trauma trădării, în special în copilărie, îți va fi mai greu să te încrezi în persoane din nou.

Trădarea în relațiile de cuplu:

Relațiile nu sunt întotdeauna cum vedem în filme. Cazurile de infidelitate și/sau abuz sunt direct legate de traumele trădării. Când vine vorba despre parteneri de viață, tindem să devenim într-o oarecare măsură dependenți de ei. Fie că dependența este pe plan financiar, emoțional sau fizic, simțim că avem nevoie de acea persoană pentru a continua. În general, când sentimentul că depinzi de altcineva apare, tot atunci apar și nesiguranța, sispiciunea sau frica.

Trădarea poate avea multe forme și poate arăta în multe feluri: înșelat, manipulare emoțională, abuz fizic/emoțional/sexual sau chiar ascunderea bunurilor materiale/financiare de partener. Din păcate foarte multe relații continuă, în ciuda acestor traume. După ani de relație, multe persoane ajung să creadă că nu o pot lua de la capăt, sau că pot trece peste aceaste episoade de trădare. Motivul principal este că au investit prea mult timp, prea multe sentimente și resurse pentru a renunța. Gândul că partenerul se va schimba l-am avut probabil cu toții într-un punct al vieții noastre, deși eram conștienți că nu se va întâmpla.

În urma unei trădări în relația de cuplu, urmările pot fi serioase. Fiecare om trăiește și resimte în propriul mod trădarea, însă unele dintre cele mai comune urmări sunt:

• Negarea trădării și încercarea de a menține relația;
• Dificultate în găsirea unui nou partener;
• Scăderea stimei de sine;
• Frica de a te deschide în fața apropiaților;
• Înstrăinarea de prieteni și familie;
• Dificultate în stăpânirea emoțiilor;
• Stări permanente sau episodice de suspiciune;
• Stări depresive;

Dacă treci sau ai trecut prin așa ceva, știi deja cât de greu este să te detașezi de ceea ce s-a întâmplat. Dar oare este bine să încercăm să uităm? Uitarea poate fi bună la nivel superficial, însă subconștientul salvează toate informațiile și experiențele prin care am trăit. Netratarea acestei traume direct de la rădăcină, poate degenera în comportamente și relații toxice, nefiind conștienți despre cauza acestor probleme.

Trădarea în familie

Trădarea nu implică în mod obligatoriu doi parteneri de cuplu. Familia poate fi un alt posibil factor al cauzei traumelor trădării cu care te confrunți. Aceste tipuri de traume pot fi cauzate de orice formă de abuz sexual, emoțional sau fizic. Copiii sunt cei care sunt afectați cel mai des de astfel de traume, fiind predispuși la ea atât direct cât și indirect. Aceștia pot fi expuși ca fiind victime directe sau pot trece prin cercul vicios de a fi crescut de părinți ce au trecut prin traume. Astfel, se creează o traumă transgenerațională.

Trădările și traumele suferite în copilărie pot degenera în viitoare traume în relațiile de cuplu. Asemănător trădării în cuplu, trădarea de către familie va afecta o persoană de-a lungul vieții. Relațiile pe care aceasta le va creea vor fi deseori toxice, iar frica de a nu fi trădat va fi prezentă.

Inabilitatea de a lega relații sănătoase cu persoanele din jurul tău și lipsa de încredere față de ele, va conduce la dezvoltarea fricii: frica de relaționare, frica de singurătate, frica de nou, etc. Frica în toate formele ei. A trăi în frică nu este deloc sănătos, atât pentru minte, cât și pentru trup. O persoană care s-a confruntat cu astfel de traume, poate a avut unul sau mai multe dintre simptomele următoare:

• Lipsă de încredere în alții sau chiar în propria persoană;
• Anxietate;
• Atacuri de panică;
• Depresie;
• Insomnii sau coșmaruri;
• Dureri fizice sau tulburări de digestie;
• Dificultate în exprimarea, recunoașterea sau controlarea emoțiilor;
• Apariția dentimentului de vinovăție;
• Alimentație neregulată;

Ce putem face pentru a vindeca rana de tradare?

În primul rând, trebuie să depistezi factorul care a declanșat aceste traume. Conștientizarea motivului poate fi deseori dificil de realizat, în special când vorbim de o persoană ce a fost trădată de mai multe ori. Totodată, trebuie să renuntăm la sentimentul de vinovăție. Persoanele trădate tind să se învinovățească pentru ce li s-a întâmplat și să ignore cauza reală a problemei.

Din fericire, în zilele noastre, avem acces la foarte multe informații. Spre deosebire de strămoșii noștri, avem la dispoziție foarte multe resurse care ne pot ajuta să depășim momentele grele din viețile noastre.

Toată rușinea, neputință, vinovăția apare din durerea copilăriei noastre, rănile mamei și ale tatălui, ale străbunilor. Izolarea, orice abuz din trecut, fizic sau sexual, sunt stocate, adunate, printate și înghețate  în inimă. Regresia este o practică „de doliu” și de eliberare.