Aceasta este una dintre cele mai toxice convingeri pe care oamenii le ruleaza zi de zi in cap si cu care am de lucru in sedintele de coaching.
Cunosc foarte bine aceasta convingere, pentru ca m-a stapanit si pe mine ani de zile si mi-a dat mult de lucru.
Suntem adevarati maestrii cand e vorba de vinovatie.
La inceput nu are legatura cu tine(sau cu mine).
Scapi un pahar, sau faci un zgomot, poate razi cand nu este cazul, sau vrei mancare intr-un moment nepotrivit pentru educatori, parinti, bunici si tipete de furie rasar si te lovesc napraznic.
Nici nu previi, nici nu te-astepti sa te priveasca furiosi sau poate doar dezamagiti ca ai nevoi, dorinte in contratimp cu ale lor. Incet incet incepi sa inveti, dupa o palma dupa ceafa sau chiar mai multe, ca nu e cazul sa ceri intr-una, ca nu esti centrul Universului.
Si te simti vinovat, ca-i deranjezi sau ca ii superi sau chiar si ca existi .
Mereu tu esti acela care ii face sa se strambe, sa se infurie, sa isi schimbe starea. Pare ca fara tine, ar fi mai fericiti.
Rulezi vinovatia aia, de mic, pentru varii motive: si ca
faci pipi si ca mananci putin ori nu la ore fixe si ca nu dormi cand au ei
chef, ca le strici somnul sau ca vrei in brate, si multe altele.
Si, dupa cativa ani ,incepe sa devina un program automat.
Cand te simti vinovat, corpul incepe sa emita substante chimice specifice
sentimentului de vinovatie si cum tu ai facut-o atat de des,
Celulele sunt inundate de aceste substante toxice, otravitoare printre care
si cortizolul.
Felicitari, acum esti la nivelul avansat.
Esti atat de obisnuit cu senzatia de vinovatie incat e
ceva natural si corpul se desensibilizeaza.
Ca sa mai simti vinovatia, nivelul acesteia trebuie sa atinga un prag superior.
Deci ai nevoie de un eveniment foarte puternic care sa produca o reactie pe
care sa o mai simti in corpul tau.
Ca sa te simti viu, organismul tau va cere un flux de emotii din ce in ce
mai puternic.
Ai devenit dependent de vina.
Si cand ceva merge altfel decat te astepti,presupui in mod AUTOMAT ca este
vina ta.
Si nu te mai gandesti la asta, ci pur si simplu STII CA ESTE VINA TA.
Si incet incet, incepi sa iti ceri scuze toata ziua.
Pentru diverse lucruri si de la multa lume.
Si vanzatoarei de la colt ii spui “scuzati-ma“ fara motiv.
Te simti responsabil pentru toate greselile, chiar si divortul parintilor se
intampla tot din vina ta.
Si daca tatal bea, desigur, tot tu ai provocat-o candva.
“Scuze, mama, ca nu sunt fata cum ai vrut!“ sau
“Scuze tata ca nu sunt baiat, sa ai cu cine vedea meciul“ …aici e dupa
preferinte.
INTODEAUNA TU ESTI VINOVAT.
Apoi, realizezi sau cineva iti spune ca esti cam virusat
si ca totul iti pare sumbru.
Incepi sa vezi ca te acuzi pentru toate prostiile si vrei sa scapi de toate
astea, sa traiesti si tu un pic de bucurie.
Asa am trait si eu zeci de ani de zile.
Ma invinovateam pentru orice greseala.
Ma condamnam pentru lucruri pe care le facusem la sase, sapte ani.
Ma simteam vinovata pentru divortul parintilor.
Pentru certurile din casa.Pentru nefericirea altora, apoi, a intregii
omeniri.
Ma simteam ratata. Un gunoi. Un nimic.
Gandeam adesea ca fac umbra pamantului degeaba.
Dar, intr-o buna zi, m-am hotarat ca nu mai mergea asa.
Si am lucrat cu un Coach, care mi-a schimbat viata si perceptia.
Si m-a facut sa inteleg ca nu evenimentele pe care le traim ne fac
nefericiti, ci felul in care alegem noi sa le interpretam.
Acum simt bucuria si linistea.
Iubesc coachingul.
Vad zilnic cum oamenii vin si povestesc despre vinovatie si ingrijorare si
pleaca diferit, dupa o sesiune de cincizeci de minute.
Ador sa vad speranta in ochii oamenilor.
Este atat de simplu sa te schimbi.
Doar sa iti doresti.
Este nevoie doar de alta perspectiva.
De-un alt punct de vedere.
Vinovatia si ingrijorarea m-au parasite de mult.
S-au luat de mana si au plecat.
Si sunt aici sa te intreb:
Tu pentru ce te tot condamni?
Ce vina porti?
Si ce poveri pe spate?
De ce te ingrijorezi?
Tu poti simti o bucurie?
Sau esti de piatra cum ajunsesem eu?
Te relaxezi?
Ai timp de tine?
Mai razi din cand in cand?
Sau porti de grija altora si uiti de tine?
Eu te astept sa imi scrii.
Si iti urez sa ai o zi asa cum iti doresti !
Andreea